1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Iii fizica plasmei

səhifə1/11
tarix26.10.2017
ölçüsü0.87 Mb.

III.7. FIZICA PLASMEI

Plasma, cunoscută și ca a patra stare de agregare a materiei este alcătuită din electroni și ioni liberi, fotoni și particule neutre care, macroscopic, se prezintă ca un sistem neutru din punct de vedere electric, cu proprietăți determinate de interacțiunile electromagnetice atât dintre particulele componente cât și dintre acestea și câmpurile electromagentice exterioare. Înafara materiei întunecate (Dark matter) plasma reprezintă forma sub care se găsește cea mai mare parte a materiei din universul cunoscut. Materia stelară este în totalitate în stare de plasmă iar echilibrul ecologic al Pământului este asigurat și de prezența plasmei din ionosferă și din centurile van Allen. Din acest punct de vedere cunoașterea proprietăților plasmei reprezintă o contribuție fundamentală la cunoașterea lumii materiale din care facem parte.

Domeniul fizicii plasmei este prin excelență interdisciplinar și are un potențial aplicativ excepțional. Exemplul edificator este plasma de interes termonuclear care poate oferi soluția ideală pentru producerea necesarului de energie prin: i) siguranța în exploatare a centralelor termonucleare de producere a energie electrice, ii) poluarea neglijabilă a mediului și iii) reserve practic nelimitate de „combustibil” primar (hydrogen și izotopii sai). Știința și tehnologia actuală se află în fața celui mai mare proiect de colaborare internațională, care reunește cele mai dezvoltate state ale lumii si care are drept scop realizarea sistemelor de producere a energiei electrice din energia nucleară prin controlul reacțiilor de fuziune a nucleelor izotopilor hidrogenului (proiectul ITER). Plasma din sistemele de interes termonuclear sunt cunoscute și ca plasme ”fierbinți” sau plasme de temperatură mare deoarece reacțiile de fuziune a nucleelor cer energii cinetice mari (de ordinal a 104 eV) a ionilor izotopilor de hidrogen. Din cauza temperaturilor mari aceste plasme pot ființa în regiuni spațiale limitate numai datorită unor configurații speciale de câmpuri de forță. Astfel, în cazul corpurilor cosmice (stele) confinarea plasmei este asigurată de forțele gravitaționale. În cazul plasmei de laborator confinarea poate fi realizată, fie inerțial (fuziunea laser), fie cu ajutorul câmpurilor magnetice (confinare magnetică). O formă acesibilă a plasmei de temperatură relativ ridicată o constituie plasma arcului electric. Această stare de plasmă a arcului electric a început să fie utilizată cu mult timp în urmă prin realizarea primelor sisteme de sudare, respectiv tăiere a materialelor metalice.

Astăzi starea de plasmă se află la baza celor mai moderne tehnologii utilizate în electronică și microelectronică, în sinteza de materiale noi cu structuri controlabile la scară nanometrică, în tratamente pentru obținerea unor proprietăți speciale de biocompatiblitate, funcționalizare sau durificare a suprafețelor. Plasma pe de o parte constituie mediul activ din laserii de mare putere iar pe de altă parte poate fi generată la interacția radiației laser de mare energie cu substanța aflată în diferite stări de agregare. Tot starea de plasmă constituie mediul activ din sursele de iluminat cu randament mare de transformare a energiei electrice în energie luminoasă. Monitoarele actuale de afișare a informației pe ecrane de suprafață mare folosesc plasma ca principal element activ (plasma display și televizoare cu plasmă). Dispozitivele cu plasmă sunt folosite în sistemele moderne de depoluare a apelor reziduale sau în filtrele active de purificare a aerului. Așa numitele tehnologii uscate de sterilizare a echipamentelor și ustensilelor chirurgicale precum și sterilizarea unor suprafețe de întindere mare și neregulate au ca mediu activ plasma. În toate aceste sisteme se folosește un alt tip de plasmă cunoscută ca plasma de temperatură joasă. Proprietatea fundamentală a plasmei de temperatură joasă este aceea că speciile grele ioni, atomi sau molecule, aflate în componența plasmei, au energii cinetice mici care corespund unei temperaturi a ansamblului de particule comparabilă cu temperatura mediului ambiant. Pe de altă parte, electronii plasmei de temperatură joasă alcătuiesc o populație statistică a cărei temperatura rămâne ridicată, temperatura electronică fiind cu câteva ordine de mărime mai mare decât temperatura ansmblului ionilor sau particulelor neutre. O astfel de plasmă de temperatură josaă este o plamă neizotermă. În prezent, la scară mondială, toate aceste aplicații tehnologice ale sistemelor care folosesc plasma de temperatură joasă asigură o producție industrială a cărei sumă de afaceri depășește zece trilioane de dolari pe an.


În România studiul gazelor ionizate, respectiv a plasmei se bucură de o tradițe recunoscută internațional existând adevărate școli în domeniu în două centre universitare, București și Iași. Aceste școli au fost fondate de E. Bădărău, I.I.Popescu și G. Musa la București și Th. Ionescu, C. Mihul și M. Sanduloviciu la Iași. Dar, cercetări în domeniul plasmei au fost efectuate și se realizează în prezent și în Universitățile din Cluj, Timișoara, Constanța, Craiova și Brașov. Sunt cunoscute internațional contribuțiile aduse de fizicienii români în studiul stabilității plasmei și a fenomenlor de transport în plasmele magnetizate din instalațiile de fuziune termonucleară. Rezultate notabile au fost obținute de fizicienii români în dezvoltarea tehnologiilor de iono-nitrurare și de acopere, în cadrul proiectului EURATOM a componentelor folosite la JET, cu materiale de interes în fuziunea nucleară (woflram, beriliu și/sau carbon).

Contribuții importante au fost aduse de fizicienii români la dezvoltarea studiilor privind caracterizarea descărcărilor magnetron pulsat și la caracterizarea și utilizarea plasmei descărcărilor la presiune atmosferică. Sunt de asemenea cunoscute și intrate în fluxul principal de cunoaștere contribuțiile aduse de cercetătorii români în diagnoza diferitelor tipuri de plasme și în dezvoltarea de tehnici noi de diagnoză. Ca o recunoaștere a școlii românești de fizică, recent au fost făcuți pași decisivi spre realizarea în țara noastră a laserilor de putere foarte mare în cadrul unui program europen de susținere a domeniilor prioritare de cercetare științifică. O parte importantă a acestui proiect vizează și studiul plasmei generate la interacția radiației laser de foarte mare intensitate cu ținte solide sau de alt gen.

Activitatea desfășurată de specialiștii români în domeniul fizicii plasmei a fost precedată de lucrările realizate în fizica descărcărilor în gaze așa încât, se poate aprecia că există o experiență ce se întinde pe aproape un secol în studiul acestei stări de agregare a metriei. În toată acestă perioadă au fost stabilite colaborări remarcabile cu cercetători și instituții de specialitate din întreaga lume școlile românești de fizica descărcărilor în gaze și a plasmei fiind recunscute prin contribuțiile aduse în studiul și cunoștarea proceselor ementare din plasmă, a studiului stabilității plasmei și a fenomenelor ondulatorii, respectiv al instablităților plasmelor produse în laborator, în dezvoltarea de metode de diagnoză a plasmei și în dezvoltatea diferitelor aplicații practice ale materiei în stare de plasmă.

O analiză a preocupărilor și realizărilor cercetătorilor români în domeniul fizicii plasmei și o evaluare a potențialului acestui domeniu în contextul economic și științific actual și al perspectivelor sale pe termen scurt și mediu ne conduce la stabilirea următoarelor cinci teme prioritare:

1.

Plasme produse prin descărcări electrice în gaze la presiune joasă și aplicațiile lor.

2. Plasme produse prin descarcari electrice în gaze la presiuni mari, inclusiv presiune atmosferică.

3

.

Plasma de interes termonuclear.

4.

Plasme produse în campuri optice intense și ultraintense generate prin focalizarea fasciculelor laser.

5. Fenomene neliniare și procese de autoorganizare în plasmă. Extensii ale sistemelor fizice cu proprietăți similare plasmei.

In cadrul fiecărei teme sunt precizate subiecte de interes și sunt precizate atât realizările obținute cu precădere în ultimii zece ani, căt și potențialul uman și material în fiecare direcție de studiu, al colaborărilor naționale și internaționale. Este realizată o analiză swot al domeniului urmată de prezentarea unei strategii pe termen mediu și scurt. Respectiv al unor recomandări finale.


Înainte de a trece la dezvoltrea prezentarilor specifice fiecărei tematici se impune următoarea precizare. În majoritatea instituțiilor și laboratoarelor din țară personalul angajat în activitățile de cercetare în domeniul fizicii plasmei nu desfășoară lucrările de cercetare numai în cadrul unui singur subiect sau chiar a unei singure teme. În special personalul cu experiență și cu resposablitați, prin natura obligațiilor de încadrare, sunt nevoite să coordoneze sau sa colaboreze cu persoane din diferite grupuri de cercetare cu tematici diferite. Mai mult, tendința de abordare a unor teme interdisciplinare accentuează procesul de multipicare a subiectelor și temelor abordate de o singură personă. Această precizare este necesară pentru a justifica faptul că acceași persoană sau același echipament vor putea fi găsite sau menționate la mai multe subiecte sau teme de cercetare. Chiar și în cazul prezentării lucrărilor publicate vom întâlni situații când acceași lucrare va fi menționată la mai multe subiecte sau chiar teme. Exemplul tipic este acela că, în majoritatea lucrărilor sunt efectuate lucrări de diagnoză a plasmei lucru care face ca acea lucrare să fie menționată atât la tema sau subiectul de bază dar și la subiectul legat de diagnoza plasmei.

Tema 1. Plasme produse prin descărcări electrice în gaze la presiune joasă și aplicațiile lor

Relevanta temei

În laborator plasma a fost produsă, pentru prima dată, cu două secole în urmă, odată cu producerea descărcărilor electrice în gaze rarefiate. Din acest punct de vedere descărcările în gaze la presiuni joase prezintă mai mult decât o importanță istorică, plasma acestor descărcări în gaze fiind, vreme de un secol și jumătate, principla formă de producere a plasmei în laborator și care a contribuit fundamental la dezvoltarea domeniului. Numai începând cu a doua parte a secolului trecut au fost imaginate și realizate și alte forme de producere a plasmei folosind gaze la presiune atmosferică sau chiar mai mare (descărcări corona, descărcări cu barieră dielectrică, microplasme, etc.) sau, dinpotrivă, în sisteme în care presiunea gazului este atât de joasă încât ionizările de volum nu mai pot contribui esențial în mecanism de producere a plasmei. În acest ultim caz plasma expandează din surse speciale de plasmă cum ar fi cazul plasmei produse prin interacția radiației laser de putere cu ținte solide (ablație laser) sau prin ionizări de suprafață (mașina Q și convertorul termoionic, etc).

Plasma produsă prin descărcări electrice la presiune joasă este în general o plasmă neizotermă în care electronii au energii cinetice medii de ordinul a 10 eV în timp ce ionii au energii cinetice comparabile cu cele ale particulelor neutre și care corespund, în general, temperaturii camerei. Dispozitivele pentru producerea descărcării electrice la presiune joasă sunt alcătuite din trei părți principale: i) incinta (sau tubul de descărcare) în care este produsă plasma, ii) sistemul de pompare, care asigură micșorarea presiunii gazului din tubul de descărcare și iii) sursa de energie elecromagnetică. Aceasta din urmă poate fi o sursă de tensiune continuă sau o sursă de tensiune alternativă. În primul caz se realizează o descărcare în curent continuu iar în al doilea caz o descărcare în câmp electromagnetic alternativ.

Mai bine de un secol aceste descărcări au fost produse în tuburi din sticlă. Aspectul lor luminos a condus la numirea lor ca ”descărcări luminescente”. În anul 1923 Langmuir se ocupă de studiul sistematic la prorietăților fizice ale materiei din tubul de descărcare pe care a denumit-o ”plasmă”. Studiile din domeniul descărcărilor în gaze și-au adus o contribuție directă la descoperirea structurii atomului și la progresul general al cunoșterii în domeniul structurii materiei cunoscând o diversificare cu totul deosebită. Astfel, plasma poate fi obținută în sisteme în care presiunea gazului de lucru se situează în domeniul cuprin între 10-1 și 107 Pa, iar frecvența câmpului electromagnetic în care este produsă plasma se poate situa între 0 Hz (descărcarea în curent continuu) și 1010 Hz (cazul descărcărilor de microunde). Deoarece procesele fizice reprezentative din aceste sisteme diferă mult funcție de presiunea gazului de lucru, în acest document s-a optat pentru tratarea diferențiată a plasmelor produse în descărcări electrice la presiune joasă (sub presiunea atmosferica, circa 105 Pa) și respectiv plasme produse în gaze la presiune atmosferică sau mai mare decât acesta.

Fără a risca o afirmație discutabilă, se poate spune că cercetarea științifică și studiul plasmei descărcărilor electrice la presiune joasă au fost, până la mijlocul secolului 20, cercetări cu caracter fundamental. O primă aplicație, la scară industrială, a plasmei acestui tip de decărcăre la presiune joasă a fost așa numitul ”tub cu neon”, folosit ca sistem de iluminat în reclamele luminoase, tuburile stabilizatoare de tensiune (descărcare luminescentă cu catod rece în regim normal de funcționare) și respectiv tiratronul ca element de comutare (descărcare electrică cu catod încălzit). Aceste aplicații acoperind o gamă extinsă de produse industriale și de uz comun (aparatele de radio cu tuburi electronice).

Detonarea, în 1952, a bombei cu hidrogen și demostrarea faptului că se poate produce energie din reacțiile de fuziune ale izotopilor hidrogenului a detrminat o dezvoltare foarte rapidă a domeniului fizicii plasmei. Plasma reprezenta acum mediul în care s-a sperat și se speră că se vor putea produce în laborator, în mod controlat, reacțiile de fuziune ale izotopilor hidrogenului și în acest fel obținerea de energie într-un mod specific proceselor elementare din Soare. În prezent se desfășoară studii ample în cadrul celui mai mare proiect intrenațional (ITER) la care participă principalele puteri economice și științifice ale lumii: UE, SUA, Japonia, Rusia, Corea de Sud, China și altele care are ca obiectiv realizarea instalației pilot pentru demostrarea fezabilității fuziunii nucleare controlate. În acest proiect plasma magnetizată este prodsă printr-o ”descărcare” pulsată de mare putere în amestec de deuteriu – tritiu la presiune joasă.

Începând cu doua parte a secolului trecut cercetările din domeniul fizicii plasmei, stimulate în principal de problema fuziunii nucleare, au marcat o schimbare de fond prin descoperirea și utilizarea potențialului aplicativ enorm al materei în stare de plasmă. Între aceste aplicații plasma produsă prin descărcări electrice la presiune joasă a avut și are un rol principal. Producerea inversiei de populație în stările excitate ale sitemelor atomice și emisia radiației laser a fost obținută în plasma descărcărilor la presiune joasă și acest sistem este încă performant pentru realizarea laserilor de mare putere. Procesele elementare din plasma decărcărilor la presiune joasă permit realizarea unei game foarte variate de materiale noi care, după cum arată cercetările recente, pot oferi și posibilități de control al structurii lor la nivel nano. Surse de lumină sau de alte radiații electromagnetice, precum și sursele de particule încărcate (ioni sau electroni) au ca sistem principal activ plasma produsă prin decărcări la presiune joasă. Aceleași proprietăți ale acestor plasme le recomandă pentru diferite tratamente de suprafață în durificarea, funcționalizarea, corodarea sau sterilizarea suprafețelor diferitelor materiale fără a afecta proprietățile de volum ale acestora. O altă aplicație largă a acestor descărcări la presiune joasă o reprezintă depunerea de starturi subțiri prin utilizarea mecanismelor și proceselor de pulverizare a substanței pusă în interacție cu plasma. Aceste sisteme fiind astăzi larg folosite în industria micoro și de curând și a celei de nano-electronică. Toate aceste deschideri ale plasmei de joasă presiune fac din descărcările în gaze la presiuni joase un domeniu în continuare de mare interes.

Abordari ale temei în străinătate

Istoria lungă a cercetărilor din domeniul plasmei descătrcărilor în gaze la presiune joasă este indisolubil legată și de răspândirea largă a acestor studii practic în toate țăile dezvoltate ale lumii și recent acestea devin relevante și în țările cu economii emergente și rate mari de dezvoltare: China, India, Turcia și Brazilia. Primele cercetări, întreprinse cu două sute de ani în urmă, în țările europene și în principal în Anglia și Franța urmate la scurt timp de Germania, Italia, Olanda și apoi Rusia, au condus la formarea de școli în domeniu care au contribuit direct la dezvoltarea cunoșterii. Prin informațiile furnizate în domeniul spectrelor emise de substanța ionizată din descărcările în gaze la presiune joasă a fost posibilă dezvolatrea fizicii atomice și în general la fundamentarea fizicii cuantice. Aceste școli au format specialiști și au condus studii care au determinat dezvoltarea științei în general și desigur a domeniului fizicii plasmei atât ca cercetare fundamentală cât și a dezvoltării de aplicații.

După cum s-a precizat detonarea, în 1952, a bombei cu hidrogen și demostrarea faptului că se poate produce energie din reacțiile de fuziune ale izotopilor hidrogenului a detrminat o dezvoltare foarte rapidă a domeniului fizicii plasmei. Plasma produsă printr-o descărcare electrică reprezenta acum mediul în care se spera că se va putea produce în laborator, în mod controlat, reacțiile de fuziune ale izotopilor hidrogenului și în acest fel obținerea de energie într-un mod specific reacțiilor din Soare. În 1958 la Conferința de Pace de la Geneva, este evidențiată atât importanța reacției de fuziune cât mai ales dificultățile întâmpinate în producerea ei. Acest congres reprezintă momentul adevărului care a arătat nevoia unei colaborari intrenaționale pentru rezolvarea acestei probleme pe cât de importante pe atât de dificile. Această deschidere spre colaborare a condus la o adevărată explozie în domeniul fizicii plasmei fiind luate măsuri speciale pentru susținerea și amplificarea cercetărilor în domeniu și, ca prim pas, în principalele țări industrializate SUA, Anglia, Franța și Rusia (la acel moment URSS) au fost modificate programele de studii din facultățile de profil prin intorducrea de discipline specifice fizicii plasmei în vederea pregătirii de specialiști în domeniu. Așa se face că, în cea de a doua jumătate a secolului trecut, atât cercetarea fundamentală cât și cea aplicativă din domeniul plasmei și in mod deosebit a plasmei descărcărilor electrice la presiune joasă să cunoscă o dezvoltare fără precedent acoperind arii foarte variate pornind de la clasicele surse de lumină, laserul, industria microelectronică, sinteze chimice, tratamente de suprafață și mai recent domeniul medicinii.

Situația internațională în domeniu

Dacă ne referim la situația cercetărilor științifice și a aplicațiilor tehnice și tehnologice ale descărcărilor în gaze la presiune joasă, la nivel intrenațional, tabloul acestora devine foarte complex deoarece există o varietate mare de sisteme care au ca mijloc de producere a plasmei o descărcare în gaze la presiune joasă. Din acest motiv, în cele ce urmează nu ne vom referi la sistemele care produc plasme de temperatură înaltă de interes termonuclear (ex. TOKAMK). Acestea vor face subiectul unui capitol separat al domeniului. De asemenea nu ne vom ocupa nici de prezentarea plasmei descărcărilor produse în gaze la presiune atmosferică folosite astăzi în siteme de combustie amplificată de plasmă, și mai recent în chirurgie cu plasmă. În acest capitol ne vom referi numai la descărcările în gaze la presiune joasă în care este produsă o plasmă de temperatură joasă în sensul celor precizate în partea introductivă.

În principal, aceste descărcări sunt elemente cheie în tehnologiile actuale din microelectronică, în producția de semiconductoare și ale unor componente din tehnica de calcul și telefonie mobila, în realizarea detectorilor optici hiper-sensibili, în propulisa cu plasmă, în tehnologiile de proucere a materialelor de înaltă performanță sau a sistemelor de iluminat. Ca un exemplu, în tremeni reali, cifra de afaceri în domeniul semiconductoarelor din întreaga lume a depășit, în 2005, suma de 250 miliarde de dolari, respectiv suma de 2 trilioane de dolari în industria telecomunicațiilor în care sistemele de corodare/depunere folosind tehnologiile cu plasma de temperatură joasă la presiuni joase joacă rolul principal. Mai mult, 22% din intreaga producție de energie electrică din SUA este folosită pentru sistemele de iluminat. În aceste condiții, neutilizarea sistemelor care folosesc ca meediu activ plasma de temperatură joasă ar fi dus la o creștere de circa 4 sau 5 ori a consumului energetic. Urmând această constatare Uniunea Europeană a adoptat recent o directivă prin care se interzic sistemele de iluminat care folosesc becurile cu incandscență și treptat se trece la iluminatul în care se vor folosi tuburile fluorescente care au ca mediu activ plasmă descărcărilor electrice în gaze la presiuni joase.

În prezent trei țări au o dezvoltare puternică a sistemelor și dispozitivelor care folosesc plasma descărcărilor de presiune și temperatură joasă: Germania, SUA și Japonia. Urmează un al doilea grup de state cu preocupări de asemenea notabile: Franța, Anglia, Italia și Rusia la care se adugă din Asia: China și Korea de sud. În raportul Evaluierung Plasmatechnik publicat de Ministerul German de Educație și Cercetare (BMBF) se precizează:

• In Japonia funcționează mai multe agenții care se ocupă de cercetări în domeniul plasmei de temperatură joasă și care au dispus, la nivelul anului 2003, de un buget de 30 milioane dolari. Procuparea lor de bază era de a ajuta transformarea microtehnologiilor în nanotehnologii cu plasmă de temperatură joasă cu orientare spre producerea de celule fotovoltaice și de nanotuburi de carbon.

• Intre 1996 și 2003 în Germania BMBF a investit 63,7 milioane de Euro pentru a stimula colaborarea public (prin mediul academic) – privat (companii mari) pentru doemniul aplicațiilor tehnologice ale plasmei.

• Investind 64 bilioane dolari Germania a creat 350.000 de locuri de muncă în domeniul tehnologiilor cu plasma de temperatură joasă cu care a realizat o producție vândută în valoare de 35 bilioane dolari/an.

• In Statele Unite nu există un organism central care să se ocupe de promovarea tehnologiilor cu plasma de temperatură joasă sau pentru stimularea cercetărilor inter si trans-disciplinare cu excepția biotehnologiilor în care plasma de temperatură joasă este implicată în temele legate de științele vieții.

• In general trebuie notat că în Statele Unite pregătirea de cercetători în doemniul fizicii plasmei este relativ slabă lipsa aceasta fiind compensată de un sistem de atragere a specialiștilor din celelete țări.

Importanța domeniului discutat în acest raport al proiectului ESFRO rezultă foarte clar din una dintre concluziile prezentate in raportul

Plasma Science

Advancing Knowledge in the National Interest

elaborat de o comisie a National Science Foundation in 2007 în care se precizează că:

Știința și ingineria plasmei de temperatură joasă aduc contribuții indispensabile la întărirea economiei naționale sunt vitale securității naționale și sunt în mare măsură parte a vieții cotidiene. Plasma de temperatură joasă este un domeniu puternic interdisciplinar acoperind arii intelectuale diferite cu un set bogat de provocări științifice.

(Low-temperature plasma science and engineering make indispensable

contributions to the nation’s economic strength, is vital to national security, and is

very much a part of everyday life. It is a highly interdisciplinary, intellectually

diverse area with a rich set of scientific challenges).

Iar după ce se precizează foarte clar că știința și tehnologia din domeniul plasmei de temperatură joasă are legături puternice cu domenii esențiale ca biologia, medicina, chimia, fizica atomică și moleculară, respectiv știința materialelor și că are legături organice cu alte subdomenii ale fizicii plasmei același raport trage concluzia că:


Dostları ilə paylaş:

©2018 Учебные документы
Рады что Вы стали частью нашего образовательного сообщества.
?


iiiqdnmrliazrbaycanrespub-4.html

iiiqdnmrliazrbaycanrespub-9.html

iiiqrup---n11-1-ci-qrup-4.html

iiislimtrks---azrbaycan.html

iik--bamlol---tabi-ol--oy.html